Stefan cel Mare a fost cel mai important domnitor al Moldovei din perioada medievala. In timpul domniei sale, statul romanesc de la est de Carpati a atins perioada de apogeu. Stefan cel Mare a preluat tronul dupa inlaturarea lui Petru Aron, pe care l-a invins in batalia de la Doljesti, pe Siret, la data de 12 aprilie 1457. La 14 aprilie 1457, pe locul numit Dreptate, Adunarea tarii l-a proclamat pe Stefan cel Mare domnitor.

 

 

In politica interna, Stefan a actionat in vederea intaririi autoritatii domnesti si a institutiilor statului. Astfel, domnitorul a urmarit limitarea puterii marii boierimi, iar in Sfatul domnesc a introdus oameni de incredere si, i-a inlaturat pe cei care erau considerati nesiguri. Reprezentantii domniei in tinuturi si cei din fruntea cetatilor (precum parcalabii) au capatat puteri sporite.

Pe plan central, un rol deosebit de important in timpul lui Stefan, l-a avut portarul Sucevei, comandant al ostirii. Domnitorul s-a preocupat atat de refacerea domeniului domnesc, cat si de intarirea economica a tarii. O atentie deosebita a fost acordata comertului, negustorii brasoveni, ca si cei din Polonia si Ungaria bucurandu-se de privilegii comerciale. Domnitorul a luat masuri pentru intarirea capacitatii de aparare a tarii, constient fiind de pericolele care puteau veni din exterior. In acest sens a dispus de oastea cea mica, iar in caz de primejdie majora, putea convoca oastea cea mare, din care faceau parte toti locuitorii apti de lupta ai tarii. Documentele mentioneaza ca oastea cea mica era formata din 10 000-15 000 de osteni (luptatori de elita), iar oastea cea mare putea ajunge la un efectiv de 40 000 de luptatori. Oastea lui Stefan a fost dotata si cu cele mai moderne arme ale timpului, precum bombardele.

Marele domnitor a avut in vedere si sistemul de cetati de aparare, in cadrul caruia s-au remarcat Suceava, Neamt, Cetatea Alba, Chilia si Hotin. In politica externa, Stefan a urmarit, in primul rand, sa aiba relatii bune cu toti vecinii. De asemenea, un principiu de baza al politicii externe a lui Stefan a fost acela de a nu fi angrenat in lupte, in acelasi timp, pe doua fronturi. In privinta relatiilor externe se pot observa doua probleme distincte: relatiile cu Polonia si cu Ungaria si, respectiv, cele cu otomanii. In privinta Poloniei, dupa inlaturarea lui Petru Aron, Stefan a urmarit normalizarea relatiilor cu aceasta tara. In anul 1459, domnitorul a incheiat un tratat cu Polonia la Overchelauti, prin care regele Cazimir al IV-lea, devenind suzeran al lui Stefan, practic nu-l mai ajuta pe Petru Aron in incercarea de a reveni pe tronul Moldovei.

Bunele relatii cu Polonia in timpul regelui Cazimir al IV-lea sunt confirmate de privilegiile comerciale pe care Stefan le-a acordat negustorilor din aceasta tara in Moldova, precum si de ajutorul militar trimis in diferite momente ale luptei antiotomane. Din pacate, Polonia nu s-a dovedit totusi un aliat deosebit de important in lupta antiotomana. Stefan, insa avea nevoie de relatii bune cu Polonia pentru a contrabalansa pretentiile de suzeranitate ale Ungariei asupra Moldovei. De altfel, din cauza faptului ca maghiarii detineau importanta cetate Chilia, relatiile moldo-ungare din primii ani de domnie au fost foarte incordate.

In 1465, dupa trei ani de eforturi militare, Stefan a reusit sa preia controlul asupra cetatii Chilia. De aceea, in anul 1467, regele maghiar Matei Corvin a intreprins o expeditie in Moldova, urmarind recucerirea Chiliei si inlaturarea lui Stefan de pe tron, unde l-ar fi instalat pe Petru Aron. Dar, la 14/15 decembrie 1467, oastea lui Matei Corvin a fost infranta la Baia, iar regele cu greu a putut scapa cu viata. In anul 1469, Petru Aron, urmarit in Transilvania de moldoveni, a fost ucis. In momentul in care pericolul otoman a devenit deosebit de amenintator pentru aceasta zona a Europei, regele maghiar Matei Corvin a inteles ca era mai bine sa colaboreze cu Stefan in lupta antiotomana. In aceste conditii, intre cei doi conducatori a fost incheiat, la 12 iulie 1475, tratatul de alianta antiotomana.

Un alt capitol al politicii externe a lui Stefan a fost cel al relatiilor cu otomanii. Fiind sigur de faptul ca urmau importante confruntari cu sultanul, a actionat pentru a avea, pe tronul Tarii Romanesti aliati. De aceea, in anii 1473 si 1474 domnitorul moldovean a intervenit militar si l-a inlaturat de pe tron pe Radu cel Frumos, instalandu-l pe Laiota Basarab, iar in 1476 l-a determinat pe Matei Corvin sa-l elibereze pe Vlad Tepes, pentru a ocupa tronul Tarii Romanesti. In anul 1477, l-a inscaunat pe Basarab Tepelus si apoi pe Vlad Calugarul. Insa Vlad Tepes a fost ucis de boieri, iar ceilalti domnitori instalati de Stefan cel Mare pe tronul tarii Romanesti, nu i-au sustinut politica antiotomana.

In privinta relatiilor domnitorului moldovean cu otomanii trebuie amintit ca acestea s-au tensionat dupa anul 1471, cand Stefan a refuzat sa le mai plateasca haraciul. Din ordinul sultanului Mahomed al II-lea, in anul 1475, o puternica armata otomana, in frunte cu Soliman-Pasa, a atacat Moldova. Domnitorul moldovean nu a reusit sa organizeze o puternica alianta antiotomana. Tocmai de aceea, Stefan a beneficiat atunci doar de ajutorul a 5 000 de secui, 2 000 de transilvaneni si 2 000 de poloni, care se alaturau celor 40 000 de ostasi moldoveni. Lupta cu oastea de 120 000 de oameni a lui Soliman-Pasa s-a desfasurat la Vaslui, la data de 10 ianuarie 1475 si s-a incheiat cu victoria lui Stefan, victorie de rasunet in intreaga Europa. Din pacate, statele europene nu au inteles nici atunci necesitatea constituirii unei puternice coalitii antiotomane, astfel ca, in anul 1476, in timpul unei expeditii a sultanului, Moldova s-a gasit din nou fara un ajutor insemnat pe plan militar. In aceste conditii, la data de 25 iulie 1476, oastea moldoveneasca a fost infranta, la Razboieni, de cea otomana, condusa de insusi Mahomed al II-lea, situatia fiind agravata si de atacul tatarilor din est, vasali otomanilor. Raspandita in tara dupa prada, oastea sultanului nu a putut cuceri nicio cetate, toate rezistand. Stefan s-a dovedit din nou un bun conducator militar deoarece, aplicand lovituri otomanilor, a reusit sa-i alunge in afara tarii, transformand infrangerea in victorie.

Din nou Moldova era poarta de aparare a civilizatiei crestine in fata otomanilor. Dar Stefan cel Mare ramanea singur in fata puterii Semilunii. In anul 1479, dupa un razboi de 16 ani cu otomanii, Venetia a incheiat pace cu acestia, iar regele Ungariei, Matei Corvin, a facut acelasi lucru in anul 1483. In aceste conditii, in anul 1484, in urma unei puternice campanii otomane organizate de sultanul Baiazid al II-lea, Moldova a pierdut Chilia si Cetatea Alba. Stefan cel Mare a incercat sa obtina ajutor militar antiotoman de la poloni. De aceea, la data de 15 septembrie 1485, la Colomeea, domnitorul a depus juramant de vasalitate regelui Poloniei, Cazimir al IV-lea. Dar, in noile conditii, Stefan a inteles ca lupta antiotomana nu mai avea sorti de izbanda si, in anul 1487, a incheiat pace cu sultanul, acceptand plata tributului.

In ultimii ani ai domniei, Stefan a dorit sa iasa de sub suzeranitatea polona, relatiile cu aceasta tara tensionandu-se dupa ce rege a devenit Ioan Albert. In anul 1497, la data de 26 octombrie, oastea lui S. a invins-o pe cea a regelui polon in batalia de la Codrii Cosminului, iar tratatul de pace, de la 12 iulie 1499, inlocuia actul de la Colomeea. Relatiile cu Polonia au fost insa incordate si in ultimii ani ai domniei lui Stefan, din cauza disputei asupra Pocutiei, teritoriu de la granita dintre cele doua tari.

Stefan cel Mare a murit la data de 2 iulie 1504, dupa o domnie de 47 de ani, si a fost inmormantat la manastirea Putna. Domnia lui a reprezentat atat o perioada de prosperitate economica, cat si una de intarire a institutiilor statului. Pe plan extern a obtinut importante succese in relatiile cu tarile din imediata vecinatate, ca si cu Imperiul Otoman, reusind sa se impuna ca un remarcabil strateg si diplomat. A acordat o atentie speciala ocrotirii Bisericii. Au fost construite biserici pe locurile bataliilor sale - Borzesti, Razboieni -, in orase (Neamt, Suceava). Ca manastiri, cea mai cunoscuta este Putna. Aceste lacasuri de cult demonstreaza dezvoltarea statului moldovean, prestigiul domnitorului si luptele acestuia in apararea tarii sale si a crestinatatii.